fin

viata mea nu are inceput
viata mea nu va avea sfarsit
eu nici nu m-am nascut
sunt nemuritor …
ma retrag. definitiv de data asta …

update:

dragi prieteni,

multam’ celor ce-mi accepta decizia si, ca sa fiu gentil :), multumesc chiar si celor care nu o fac; cu totii stim ca odata sfarsita aceasta poveste nu s-a sfarsit totul ci, dinpotriva, viata e o aventura continua …

ca multi altii, inca de pe vremea cand eram “ciudos” pe gravitatie, am crezut ca lumea e foarte cruda inafara granitelor gandurilor proprii; epidermik a fost o lume in care se oprea in loc si devenea perfecta de fiecare data cand avem timp sa ma dedic ei … o lume in care imi placea sa fac pe scriitorul.

cu timpul lumea mea a devenit si a altora si tin sa le multumesc pentru asta. cu toate astea as fi vrut sa ne cunoastem si sa fiu apreciat & criticat pentru ceea ce sunt / nu sunt, nu pentru acest blog. oare e pacatul meu ca nu am stiut sa spun suficiente lucruri despre mine sau al vostru ca nu ati pus intrebari? nu stiu, si probabil nici nu vom mai stii niciodata. am ratat, impreuna, ocazia asta de a ne cunoaste.

multi afirma pe blog “10% imagination, 90% me”. eu nu stiu ce procentaj din mine a fost prezent in articolele mele si nici cate dintre ele au fost doar pura imaginatie. am lasat in urma un pic de ceata care insa vi-a placut unora; pe mine sincer m-a speriat …

lumea din jurul meu s-a schimbat si trebuie sa ma schimb si eu.

am facut multe tampenii la viata mea dar nu le-am regretat atata timp cat ele nu au venit cu “pagube” semnificative. imi place sa gust viata la cote maxime si sa cred ca insasi viata e o gluma. tocmai de aceea nu m-am considerat nicicand un bun model pentru altii in schimb adeseori mi-a fost frica ca altii m-ar putea considera.

repet: lumea se schimba, eu sunt altul. daca ar trebui sa continui cu scrisul ar trebui sa scriu un indrumar egoist pentru tanara generatie hedonista - din care fac si eu parte - dar stiti sa va duceti si voi singuri greselile in spate, nu mai aveti nevoie si de sfaturile si criticile mele … cu timpul, majoritatea lucrurilor isi pierd rostul. in tot acest timp altele se nasc, altele se recicleaza. azi e deja trecut; ganditi-va la maine …

as fi fost tare bucuros sa va cunosc pe toti personal (inca mai sper la asta), sa ne cunoastem cu adevarat, in viata reala. distanta insa ne separa. am decis sa las vechile articole online, sa nu le sterg. (sunt disponibile la arhiva: facand click pe oricare dintre lunile in care am scris puteti accesa articolele)

voi mai raspunde si la commenturi atunci cand voi mai avea timp sa trec pe aici dar pentru discutii va invit pe messenger (desi nici acolo nu sunt tot timpul). la final, recunoscand ca am fost si voi fi in continuare o fire greu de suportat, va multumesc ca ati avut rabdarea suficienta pentru a interactiona cu mine …

penita e aruncata. altul la rand …

andrei b.